Sandu prioritizează UE în fața unirii, pe fondul tensiunilor regionale

Președinta Maia Sandu a subliniat că integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană se bucură de un sprijin popular semnificativ mai mare decât proiectul unirii cu România, o declarație făcută în cadrul unei conferințe internaționale în Estonia. La evenimentul dedicat politicii externe și de securitate „Lennart Meri” de la Tallinn, fosta capitală estoniană, Maia Sandu a fost direct interpelată de fostul președinte al Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, privind reticența față de înfăptuirea unirii cu România 1^[3].

Această clarificare a șefei statului marchează direcția strategică predominantă a Chișinăului, orientată spre consolidarea parcursului european. Asta înseamnă că prioritatea actuală a Republicii Moldova este ancorarea în structurile UE, percepută ca o garanție de stabilitate, prosperitate și securitate pentru cetățenii săi, în detrimentul unei opțiuni care, în prezent, nu dispune de susținerea necesară la nivel societal.

Maia Sandu a afirmat, citată direct: „Avem acum mai mult sprijin popular pentru integrarea în UE și aceasta este calea...” ^[3]. Ea a adăugat că „Vom face totul pentru a ne păstra oamenii în siguranță”, subliniind angajamentul autorităților față de protejarea populației și a statalității ^[3]. Președinta a insistat pe îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul procesului de aderare europeană, menționând totodată că o schimbare de perspectivă pe termen lung rămâne o posibilitate, conform Timpul.md 1. Această poziție reflectă o abordare pragmatică în contextul geopolitic complex al regiunii.

Dincolo de aceste considerente interne și strategice, contextul securitar regional generează preocupări suplimentare pentru Republica Moldova. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a acuzat recent Federația Rusă de facilitarea procedurilor de obținere a cetățeniei ruse pentru locuitorii din regiunea transnistreană ^[2]. Potrivit liderului ucrainean, scopul acestei acțiuni depășește simpla recrutare de efective militare, vizând de fapt revendicarea teritoriului ca „al său”, prin utilizarea populației locale pentru completarea armatei ^[2]. Această politică a Kremlinului exercită o presiune constantă asupra integrității teritoriale și suveranității Republicii Moldova, consolidând necesitatea unei strategii ferme de securitate și consolidare europeană.